Blog

Enigmele unei femei şi ale unui vin nobil

E femeia cu care aş discuta ore-n şir. Despre toate. Despre fapte mari şi mici. Despre lucruri importante şi nu prea. Despre politică şi economie. Despre bărbaţi, femei… sau stil de viaţă. Iar fiece discuţie îţi lasă, ca şi un vin bun, un postgust plin de farmec. Şi dacă tot de vin veni vorba, de această dată, am profitat de aflarea Natei la Chişinău şi i-am lansat invitaţia să degustăm împreună noul vin produs de Gitana – Mănăstirea Rohrbach CRU – un riesling mustos de toamnă târzie. (Interviu publicat în revista VIP magazin de decembrie)

La geam, un Chişinău blând, partea frumoasă a centrului istoric al Chişinăului. Şi, în faţa acestei panorame, ne ridicăm paharele pentru a saluta aromele bogate… Vinul ce se unduieşte în îmbrăţişarea sticlei fine e un vin alb, perfect pentru meditaţii. Aşa că medităm împreună…

SV2 0494

Nata, cu ce momente ale zilei sau cu ce stări asociezi vinul?

Vinul bun îl asociez cu cel de gustul căruia îți amintești chiar și uitându-te la o sticlă golită. Vinul bun trebuie să aibă un buchet, să nu fie acid și, până mai ieri, credeam că trebuie să fie neapărat roșu. Dar, după Mănăstirea Rohrbach, mi-am schimbat părerea.

Pentru ţara noastră, vinul a devenit o carte de vizită. Obişnuieşti să oferi în dar aceste cărţi de vizită când eşti plecată în străinătate?

Obișnuiesc, dar cu mare greu mă despart de vinurile moldovenești pe care le am în rezervă. Trebuie foarte tare să vreau să mulțumesc cuiva ca să renunț la un vin de Moldova, pentru că în Canada nu găsesc vinurile moldovenești preferate de mine.

Cred că toată lumea te întreabă cum te simţi în Canada sau ce mai face Magda, sau cum de reuşeşti să le faci pe toate şi aici, şi acolo… sau când revii în Moldova. Ţi se întâmplă să oboseşti de toate aceste întrebări şi să te retragi în cochilie? Ce faci atunci?

E normal ca oamenii care nu mă văd în fiecare zi să fie curioși despre ce mi se mai întâmplă, pentru că am fost un timp îndelungat în vizorul lor și cumva ne-am atașat unii de alții. Am devenit prieteni virtuali cu mulți prin intermediul ecranului. Încerc să nu mă stresez prea mult de la aceleași întrebări. Pe mine nu aceleași întrebări mă stresează, ci faptul că sunt nevoită să dau aceleași răspunsuri.

Să mergi la shopping sau într-un restaurant şi să nu te recunoască nimeni. Cred că atunci când ai plecat în Canada, ţi s-a întâmplat asta pentru prima oară în ultimii ani. Te-ai simţit mai liberă? Te obliga la ceva faptul că aici erai foarte cunoscută?

M-am simțit și mă simt foarte bine acolo unde nimeni nu mă cunoaște. Nu-mi place să mă stresez prea mult din cauza faptului cum arăt, cum mă port, cu cine sunt și ce fac. Anonimitatea are un farmec.

Ai hobby-uri pe care încă nu le cunosc prietenii tăi? Ce faci în timpul liber?

Să mă întrebi acum de timp liber mi se pare destul de amuzant. În general, încerc să-mi fac timp de citit. Și asta deja este o mare performanță.

De unde ţi se trage pasiunea pentru gastronomie?

Din slăbiciunea mea față de gustos. Sunt o hedonistă.

Există culturi gastronomice pe care încă nu le-ai explorat şi care te tentează?

Sunt curioasă să mănânc un sushi adevărat în Japonia sau niște fructe exotice și curry prin India.

SV2 0550

 

Revin la vin… obişnuieşti să faci selecţie de sorturi în funcție de bucatele gătite? La voi acasă se bea vin la cină?

La noi acasă se bea vin atunci când avem nevoie nu doar să mâncăm, ci cumva să mai și celebrăm vreun moment. Bem vin de casă la Chișinău, făcut de tăticuʾ și vin la sticlă la Montreal. Ne place cu Andrei să deschidem uneori ceva de la rezerve și să ne simțim, măcar prin gustul vinului, acasă. Eu am câteva sticle de Gitana în dulap și le țin cu sfințenie pentru ocazii speciale.

Cum e actuala viaţă a Natei Albot, mai mult o mare învolburată sau una lină?

Actuala mea viață e plină. Altfel nici nu mi-o imaginez.

Ţi se întâmplă să faci „surfing” cu rechinii? Şi dacă da, cum ţii piept valurilor?

Încerc să fiu precaută și, dacă simt că pot fi rechini prin preajmă, să nu merg acolo. Asta se referă atât la oameni, cât și la aventuri extreme. Nu sar cu parașuta, nu fac rope jumping, nu șofez cu viteză mare, nu înot în ape adânci. Prefer să risc prin creație.

Dacă nu ai fi făcut ce faci în prezent, în ce domeniu crezi că te-ai fi regăsit?

Eu, deja, sunt în câteva domenii acum: o să continui cu cărțile de bucate, cu evenimentele, cu trainingurile și poate mai adaug câteva în lista mea de realizări. Important e să nu mă plictisesc și să fac ceea ce-mi place.

Am impresia că tu, dacă vrei, poţi vinde orice. Am dreptate? Cine sau ce circumstanţe ţi-au dezvoltat abilităţile de negociator?

Am impresia că cei care au de promovat ceva nu au realizat încă ce putere au rețelele de socializare și oamenii care au comunități mari ca a mea. Am un singur principiu. Niciodată nu voi mai accepta să promovez ceea în ce nu cred, chiar și pentru bani. 

De ce ţi-e frică cel mai mult?                     

Nu vorbesc despre fricile mele. Nici măcar în scris.

Şi, o ultimă, poate banală întrebare: ce iubeşti?

Îmi iubesc familia și o vreau grămadă și voi depune tot efortul ca să realizez asta.

vinul